Este vorba de dreptul tău de cetăţean - rascumparare.ro

Este vorba de dreptul tău de cetăţean

La scurt timp după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Benito Mussolini a emis un decret care interzicea italienilor emigrarea în Statele Unite ale Americii. Într-un oraş italian, doi bărbaţi erau afectaţi de acest ordin. Ei doreau să se reîntoarcă în Statele Unite. Trăiseră mulţi ani în S.U.A., aşadar America devenise patria lor.

Unul din cei doi era un bancher renumit. Pe când era tânăr, părăsise Italia şi emigrase în Statele Unite. Prin hărnicie ajunse în scurt timp la prosperitate şi prestigiu. Dar nu se interesase de îndeplinirea condiţiilor, care sunt necesare pentru a deveni cetăţean american. Ce-i drept, locuia în America şi îşi însuşise avantajele acestei ţări până acolo că devenise milionar. Cu toate acestea, cetăţenia americană nu era valabilă pentru el. Era şi rămânea un cetăţean italian.

Acest bancher tocmai îşi terminase pregătirile pentru a se reîntoarce în Statele Unite. Însă chiar atunci apăru decretul lui Mussolini. La început, acest decret nu îl nelinişti în mod deosebit. Sigur de sine, se duse la consulatul american. Acolo ceru să-i vorbească personal consulului şi îl rugă să îi rezolve primirea unei vize. Cât de surprins şi supărat a rămas însă când a aflat de la consul că el nu are nici o şansă de a putea emigra! La început protestă împotriva acestui fapt, apoi spumegă de furie. Însă totul a fost în zadar! Apoi se rugă din nou şi îl imploră pe consul, dar fără succes. El nu era cetăţean american, ci italian. Bogăţia lui, realaţiile private şi de afaceri, perfecta vorbire a limbii engleze, toate acestea nu i-au putut fi de folos. A fost nevoit să rămână în Italia.

Celălalt bărbat era o persoană simplă şi se îndeletnicea cu agricultura. Trăise doar câţiva ani în America, vorbea o engleză stricată şi nu avea maniere americane. Şi totuşi, el voia să se întoarcă în America, noua sa patrie. Se duse aşadar la autorităţile competente şi ceru permisiunea de a părăsi Italia.

„Sunteţi cetăţean al Statelor Unite?“ întrebă funcţionarul. „O, yes!“ şi apoi începu să vorbească repede într-un amestec de italiană şi engleză: „Eu sunt cetăţean al Statelor Unite! Am depus jurământul pe constituţia americană! Aici sunt documentele mele!“ Funcţionarul consulatului examină paşaportul şi îi dădu viza. „Dumneavoastră puteţi călători“, spuse acesta zâmbind, „doar sunteţi american! Decretul lui Mussolini nu vă afectează.“

Iar tu, în ce fel de călătorie te găseşti? Chiar dacă nu ai nici o intenţie de emigrare, odată va trebui să pleci, fie că vrei, fie că nu vrei; va trebui să pleci într-o altă ţară. Încotro va duce călătoria ta? În slava veşnică sau departe de Dumnezeu?

Trebuie să ştii un lucru important: locul de destinaţie nu se hotărăşte după moarte, ci aici şi astăzi! Pentru a putea ajunge în cer, trebuie să obţii de pe acum cetăţenia cerească.

Încă ceva: această cetăţenie cerească nu o posedă din naştere niciun om, chiar dacă e cumsecade, chiar dacă provine dintr-o familie distinsă, onorabilă, pentru că îl cunoaşte bine pe domnul preot sau pentru că are documente „religioase“. Nu, toate acestea nu ajută la nimic. Însă Domnul Isus Hristos vrea să-ţi dăruiască această cetăţenie. Pentru a-ţi dărui această minunată cetăţenie cerească, pe El L-a costat viaţa pe crucea de la Golgota. Dumnezeu L-a trimis la moarte pe singurul Lui Fiu pentru tine!

Tuturor celor ce cred în lucrarea de împăcare a lui Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu le zice: „Aşadar nu mai sunteţi străini şi locuitori temporari, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii şi ai casei lui Dumnezeu“ (Efeseni 2:19). Gândeşte-te în mod serios la acest lucru! Este vorba de cetăţenia ta!

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact