Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat? - rascumparare.ro

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat?

Doi prieteni discutau odată pe teme religioase. Vorbeau despre problema pedepsei păcatului într-o viaţă viitoare. Au stabilit, spre satisfacţia lor, că nu există niciuna. Au decis împreună că iadul era doar o legendă. Au argumentat că nu există nicio nevoie de Dumnezeu sau de o Fiinţă Superioară de vreme ce oamenii de ştiinţă spun că universul şi viaţa şi omul au luat fiinţă prin cauze „naturale”. Au mai stabilit şi că, dacă ar exista un Dumnezeu, Acesta ar fi un Dumnezeu al dragostei şi nu ar putea să trimită creaturile Sale în pedeapsa veşnică. Apoi, un creştin, care fusese un ascultător tăcut al discuţiei, a întrebat:

„Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat?”

Întrebarea a căzut în urechile şi în inimile celor doi cu o putere deosebită. Puterea lui Dumnezeu s-a simţit în aceste cuvinte pătrunzătoare. O linişte gravă a domnit pentru câteva minute. Dumnezeu vorbea.

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că Dumnezeul Bibliei este viu şi adevărat? Ai putea tu, o fiinţă muritoare, să îţi rişti de bunăvoie destinul tău veşnic protestând împotriva unui “Dumnezeu, care nu poate să mintă” (Tit 1:2)? “cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos” (1. Ioan 5:10).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că “La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1)? Când vei sta înaintea Dumnezeului-Creator, în ziua judecăţii, ce explicaţie vei avea pentru faptul că ai dat mai degrabă gloria şi cinstea frumuseţilor şi strălucirilor acestui pământ şi univers “dumnezeului” rece al norocului şi firii decât Dumnezeului-Creator?

În fapt, oamenii de ştiinţă NU au o explicaţie rezonabilă pentru originea universului. Dacă universul a luat fiinţă prin “Big Bang”, ei nu pot explica de unde vine materia şi energia originală. Aceasta este o încercare slabă de a-L înlocui pe Dumnezeul veşnic şi personal cu un dumnezeu-materie-energie rece. Mulţi oameni de ştiinţă preferă să creadă că nu există un Dumnezeu personal, că sunt liberi să fie proprii lor “dumnezei”, trăindu-şi propriile vieţi aşa cum îşi doresc, nepăsându-le de ceea ce gândeşte Dumnezeu.

Biblia vorbeşte despre acest fel de oameni că “fiecare făcea ce era drept în ochii săi” (Judecători 21:25). “Ne-am întors fiecare la calea lui” (Isaia 53:6).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că Dumnezeu trebuie să pedepsească păcatul? Cu toate că natura lui Dumnezeu este dragoste (1. Ioan 4:16), El este, în acelaşi timp, un Dumnezeu sfânt care urăşte răul (Psalmul 97:10, 99:9; Proverbe 8:13). Cum te vei simţi în faţa lui Dumnezeu ca Judecător? Ce Îi vei putea spune? “pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morţi” (Fapte 17:31).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că iadul este o realitate? Un sceptic a întrebat odată sarcastic: “unde este iadul?” Răspunsul prompt şi adevărat a venit îndată: “la sfârşitul unei vieţi de respingere a lui Hristos”. Permite-mi să te întreb: Ce stă la sfârşitul căii pe care păşeşti acum? Scriptura spune: “oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că Domnul Isus este singurul Mântuitor şi moartea şi învierea Sa sunt singurele mijloace prin care tu poţi fi făcut potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu? Isus a spus: “Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Ce te faci dacă Îl ignori şi Îl ţii în afara vieţii tale? “cum vom scăpa noi dacă vom fi nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?” (Evrei 2:3). “Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă. Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.” (Ioan 3:16, 18).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat faptul că sângele atât de mult dispreţuit al lui Isus este singurul lucru care te poate curăţi de păcatele tale? Te-a curăţit el înaintea lui Dumnezeu sau te îndrepţi încă spre veşnicia pierzării? “Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcate” (1. Ioan 1:7).

Şi dacă totuşi, la urma urmei, este adevărat? Cât de groaznică va fi soarta ta dacă vei muri în păcatele tale (Ioan 8:24). Prieten drag, aleargă la Hristos şi vei fi mântuit. “Şi dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc” (Apocalipsa 20:15).

Fii sigur că ESTE ADEVĂRAT, cu garanţia unui “belşug de bucurie” şi “desfătări pentru totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu” (Psalmul 16:11) pentru toţi cei care îşi pun încrederea în Hristos pentru mântuirea lor. “Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit” (Fapte 16:31).

Acţionează chiar azi! Acum este ziua mântuirii” (2. Corinteni 6:2).

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact