Salvatorul omorât - rascumparare.ro

Salvatorul omorât

Ralf era cel mai bun câine Saint Bernard din munții Alpi; salvase deja 67 de oameni. Cabanierii și toți lucrătorii de la Salvamont îl iubeau pe Ralf.

În dimineața aceea, Ralf ieși din cușca lui cu pași domoli, dar hotărâți. Privi mai întâi în diferite direcții, apoi porni pe poteca ce ducea la pârtia de schi. Vântul bătea cu mare putere. Lupta lui cu zăpada și-a meritat efortul, deoarece, după o oră de căutări, Ralf a găsit un om căzut sub zăpadă. Să fi murit oare? Câinele se apropie repede și cu mirosul său foarte fin simți că omul încă mai respira. Imediat, câinele îi linse mâinile și fața pentru a-l mai încălzi puțin. În multe cazuri, omul își revenea prin aceasta, iar apoi, ajutat de câine, mergea la cabană. Alteori, când omul era prea obosit, câinele dădea alarmă la cabană și atunci veneau cei de acolo în ajutor. Acum însă omul nu se mișca deloc, iar distanța până la cabană era prea mare. Câinele își întinse corpul său mare și îmblănit peste omul aproape înghețat, ca să-l încălzească mai bine. Vântul rece îl lovea pe bietul câine, dar el stătea acolo la datorie. Câtă bucurie o fi simțit câinele când omul a început să miște?!

Într-un târziu, omul a deschis ochii. El nu înțelegea însă unde se afla. Când a văzut deasupra lui câinele uriaș s-a speriat. Era convins că este un lup. Fără să judece prea mult, cu o mișcare bruscă și-a scos cuțitul de vânătoare și l-a împlântat adânc în pieptul câinelui. Acesta a scos un urlet sfâșietor. Ar fi putut să-l muște pe om de gât, dar nu i-a făcut nici un rău. Clătinându-se a început să-și croiască încet, cu greu și cu dureri mari, un drum spre adăpost. În urma lui rămânea pe zăpadă o dâră roșie de sânge.

Omul care fusese salvat și-a dat seama de ceea ce făcuse și a început să plângă. S-a ridicat cu greu și a mers pe urmele câinelui. Ajuns la adăpost, Ralf a căzut jos. Cabanierul, cutremurat de suferința câinelui, a chemat ajutoare și l-au dus pe brațe în holul cabanei. Cu toții plângeau, în timp ce Ralf le lingea mâinile. Omul salvat s-a aruncat în genunchi și i-a zis câinelui: „Iartă-mă!“ Mângâind blana câinelui salvator, acesta a lins mâna omului.
„V-a iertat“, zise cabanierul. În clipa aceea, câinele și-a lăsat capul într-o parte. Murise după ce salvase încă un om.

Aceasta este o povestire adevărată. Să înțelegem prin aceste rânduri emoționante ce a făcut Mântuitorul pentru noi. Domnul Isus Hristos Se bucura de toată cinstea cerului. Noi însă eram pierduți și rătăceam pe căile păcatului ca acel om care se pierduse prin munții Alpi. Mântuitorul a venit să ne caute. „Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor“ (Isaia 53:6).

Cum a fost răsplătită bunătatea Sa? „Iată moștenitorul; veniți să-L omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea Lui.“ Acesta a fost răspunsul omului la binefacerile Salvatorului. În loc să fie recunoscători Mântuitorului, oamenii L-au răstignit. Salvatorul ceresc Și-a dat viața pe cruce, pentru ca noi, prin credința în El, să avem viața veșnică. Domnul și Salvatorul omenirii ar fi putut să Se răzbune pe oamenii nerecunoscători care L-au răstignit, dar El a vrut să-i conducă pe toți spre adăpostul ceresc.

Ca și omul din povestire, și tu trebuie să-ți regreți păcatele și să i le mărturisești Salvatorului ceresc; așa vei obține iertarea Sa.

Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!  (Psalm 19:12).

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact