Tatăl orfanilor - rascumparare.ro

Tatăl orfanilor

El este Tatăl orfanilor. Dumnezeu dă o familie celor părăsiți“ (Psalm 68:5-6)

Iarna pusese stăpânire pe orășel. Copiii mai mici priveau prin ferestre minunățiile iernii, iar cei mai mărișori ieșeau prin curți bătându-se cu zăpadă. Prin părculeț, oamenii treceau grăbiți. Un băiețel de vreo șapte-opt anișori, singur și tremurând de frig, stătea pe o bancă. Îi era tare frig, căci hăinuțele de pe el erau subțiri; pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi. Buzele îi erau vinete de frig și fața slabă era galbenă ca ceara. Probabil, era foarte necăjit, căci plângea și din când în când își îndrepta privirea spre cerul acoperit de nori.

Trecură mulți bărbați și femei pe lângă el. Toți erau grăbiți și nu aveau habar de întristarea băiețelului. Deodată, pe aleea parcului apăru un bărbat mai vârstnic. Pășea încet și gânditor. Observatorul atent ar fi citit pe fața lui întristarea, care se asocia de minune cu cerul acoperit de nori. Unicul său fiu nu se mai întorsese din război. Rămăsese cu soția lui să-și plângă amarul vieții, lipsiți de fiul lor – speranța bătrâneții.

Cărarea, pe care mergea gânditor, trecea prin dreptul băncii, pe care stătea băiețelul înghețat de frig.
- Ce faci acolo, micuțule? Aștepți pe cineva? zise bărbatul descrețindu-și fruntea.
- Da, domnule, răspunse băiețelul. Îl aștept pe Dumnezeu să mă ia la El.
- Ce vrei să spui, băiețelule? Ești bolnăvior? Crezi că vei muri?
- Nu, dar anul trecut, Dumnezeu i-a luat pe tatăl meu și pe fratele meu cel mic, ca să-i aibă în casa Lui, în cer. Iar ieri, la spital, mama mi-a spus că și ea pleacă tot acolo și că Dumnezeu nu mă va părăsi în nici un fel. Acum, adăugă el, n-am pe nimeni, care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus, să văd dacă vine Dumnezeu, dar nu văd nimic! Totuși, Dumnezeu va veni desigur, dacă Îl mai aștept puțin. Nu-i așa, domnule?
- Da, copile dragă, zise domnul gânditor, năpădindu-l lacrimile. Nimeni nu-L așteaptă în zadar pe Dumnezeu. El m-a trimis să port de grijă de tine. Vino cu mine! Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic.
Ochii băiețelului străluciră de bucurie și pe fața lui apăru un zâmbet de biruință.
- Știam bine, zise el, că Dumnezeu va veni sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni. Dar cât ați întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!

Prin părculeț, oamenii treceau grăbiți. Nimeni nu știa ce bucurie se așternuse în cele două inimi. Tatăl ceresc lucrase la această bucurie, El, Tatăl orfanilor. Două vieți au fost schimbate prin harul nemărginit al lui Dumnezeu.
Cititorule, dacă te afli în situația că nu ești înțeles de ceilalți, te rog nu uita să apelezi la ajutorul ceresc. Dumnezeu spune prin Cuvântul Său, Biblia: „Cheamă- Mă în ziua necazului și te voi izbăvi.

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact