Cuvinte de aur - rascumparare.ro

Cuvinte de aur

Era într-o duminică după masa. Pe una din străzile mai puţin umblate ale unui mare oraş, alerga un băiat. Era îmbrăcat destul de sărăcăcios şi pe faţa lui se vedea că-i lipsea pâinea zilnică. Deodată, băiatul se opri pe loc. În faţa lui zări un cartonaş desenat cu un frumos chenar. Ridică cu grijă cartonaşul de jos şi îl privi cu plăcere. Literele aurite străluceau în lumina soarelui. Ce-o fi însemnând acele cuvinte? Sigur era ceva însemnat, altfel nu ar fi fost desenate aşa de frumos – gândi băiatul. El nu a fost încă la şcoală şi din acest motiv nu putea să citească. Cu cât privea mai atent la cartonaş, cu atât devenea mai curios cu privire la însemnătatea cuvintelor ca de aur. „Tanti Frida o să mi le citească în seara aceasta“, îşi zise băiatul şi puse cartonaşul în buzunar.

Apropiindu-se de alţi copii, se prinse la joacă şi uitase de cartonaş. Dar seara, înainte de culcare şi-a adus aminte de el şi a mers repede la vecina lui şi a întrebat:
- Sunteţi acasă, tanti Frida?
- Da, Iacobe, vino înăuntru.
Cu cartonaşul în mână, Iacob stătea în faţa bătrânei vânzătoare de legume care era la masă şi croşeta la lumina unei lumânări.
- Vă rog, tanti Frida, citiţi-mi aceste cuvinte de aur. Doresc să ştiu şi eu ce scrie aici.
- Cu plăcere, băiatul meu, răspunse bătrânica prietenoasă. Tu poţi veni la mine oricând ai nevoie de un astfel de ajutor. Femeia luă cartonaşul, îl privi şi citi încet: Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit.
Ce înseamnă aceste cuvinte? vru să ştie Iacob.
- Mă tem că nu-ţi pot explica corect. Eu însămi nu ştiu prea multe despre astfel de lucruri.
- Cine este Domnul Isus? Este El Fiul lui Dumnezeu care locuieşte în cer? Ce înseamnă să fi mântuit?, dori să ştie băiatul.
Femeia se gândi o clipă, apoi răspunse:
- Când am fost copilă ca tine, mergeam la şcoala duminicală. Acolo am învăţat multe lucruri, dar multe le-am uitat. Dacă îmi amintesc bine, învăţătorul de la şcoala duminicală ne-a spus că în faţa lui Dumnezeu toţi oamenii sunt păcătoşi şi nu slujesc după voia Sa. Pentru aceasta ei vor fi aruncaţi odată în foc, un foc pe care el îl numea iad. Cred că de acest foc trebuie să fim mântuiţi.
- Oh, zise Iacob punând cu grijă cartonaşul în buzunar, dacă aş afla mai multe despre Domnul Isus şi cum să fiu mântuit de păcate. Acel iad trebuie să fie ceva groaznic...

Foarte îngândurat, Iacob plecă spre camera lui. A trecut mult timp până când a adormit. Mereu se gândea la cartonaşul său şi la cuvintelei bătrânei Frida. Când se trezi din somn îşi făcu un plan cum ar putea găsi pe cineva să-i povestească mai multe despre Domnul Isus. Când trecea prin curte se întâlni din nou pe tanti Frida şi o întrebă dacă nu ştie pe cineva care ar putea să-i povestească mai multe despre Domnul Isus şi cum poate fi mântuit. Tanti Frida se gândi puţin, apoi zise:
- Nu ştiu sigur... Poate domnul de unde aduc zarzavaturi ar putea să-ţi povestească tot ce doreşti.
Femeia îi explică unde locuieşte acel domn şi Iacob se puse repede pe drum. Ajuns în faţa unei case albe a stat un timp acolo. Totul arăta foarte îngrijit. Iacob nu avea curaj să sune. În sfârşit se hotărî. O fetiţă deschise uşa şi când văzu pe acel băiat mic şi murdar în costumul său zdrenţuros a vrut să-i închidă uşa în nas. Din fericire apăru tatăl fetiţei care se interesă de dorinţele lui iacob. Băiatul scoase cartonaşul din buzunar şi zise:
- Puteţi să-mi spuneţi ce însemnează aceste cuvinte de aur?
Bărbatul dădu din cap şi luând pe Iacob de mână îl duse în camera sa şi îi spuse să ia loc pe un scaun. Apoi se aşeză în faţa micuţului său oaspete şi-i spuse:
- Dumnezeu a creat toate lucrurile. El ne-a creat şi pe noi. El a creat tot pământul, dar Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu Atotputernic, ci şi un Dumnezeu sfânt care urăşte păcatul. Toate lucrurile urâte pe care le face – minciună, furt, înşelăciune, invidie şi altele asemănătoare cu ele – în faţa lui Dumnezeu sunt păcate. Şi Dumnezeu trebuie să pedepsească păcatul. Trebuie să facă acest lucru pentru că El este sfânt. Nimeni nu poate să ascundă răul din faţa lui Dumnezeu. Nici tu nu poţi să faci lucrul acesta. El ştie toate gândurile tale. Dar Dumnezeu este şi dragoste. El a trimis pe Fiul Său pe pământ pentru a mântui pe om. Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. El a venit în urmă cu două mii de ani în urmă din cer pe pământ la noi. Isus a devenit Om ca şi noi, dar totuşi fără a înceta să fie Dumnezeu şi de aceea a fost fără păcat. El a venit să poarte păcatele care supărau pe Dumnezeu. Isus a trebuit să sufere pentru noi ca să fim eliberaţi de orice pedeapsă. Oamenii răi l-au urât şi l-au pironit pe o cruce. Acolo Domnul Isus a suferit pedeapsa păcatelor noastre. Citim în Biblie despre El: „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi“ (Isaia 53:4-5)
După o scurtă pauză, acel om continuă:
- După ce Domnul Isus a murit, a fost pus într-un mormânt. După trei zile, Dumnezeu L-a înviat. Acum El stă la dreapta lui Dumnezeu în cer. Acolo doreşte să-i atragă pe toţi oamenii. Domnul Isus le-ar ierta păcatele şi i-ar face pe toţi oamenii fericiţi dacă ar crede în El. Acum Domnul Isus te aşteaptă şi pe tine, băiatul meu, ca să te apropii cu păcatele tale şi să te curăţească de orice nelegiuire în aşa fel ca să fi vrednic pentru cer. Aceasta este însemnătatea cuvintelor de aur: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit“.

Iacob ascultase foarte atent. Deodată faţa lui a început să se lumineze. A simţit că a găsit pe cineva care să-l iubească. El a crezut în Domnul Isus. Până nu a plecat de la acel om, Iacob a fost sigur că Mântuitorul a iertat şi păcatele sale şi că o să fie fericit pentru veşnicie împreună cu toţi care au făcut acelaşi lucru.

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact