Două întrebări esențiale - rascumparare.ro

Două întrebări esențiale

de W.W. Fereday

"Ce ai făcut?" – Geneza 4:10;

"Ce gândiţi voi despre Hristos?" – Matei 22:42.

S-a afirmat în mod frecvent că există două chestiuni esenţiale prin care Dumnezeu se ocupă de fii oamenilor – problema păcatului şi problema Fiului. Amândouă ne sunt puse în faţă prin aceste versete din Scriptură. Cu niciuna dintre ele oamenii nu se sinchisesc să se împovăreze. Cu bucurie le-ar pune deoparte cu totul. Este problema predicatorului să trezească conştiinţa oamenilor atât cu privire la păcat, cât şi faţă de Fiul preaiubit al lui Dumnezeu.

Avem chestiunea păcatului ridicată în Geneza 4:10: "Ce ai făcut?". Adevărat, cuvintele erau adresate lui Cain de către Domnul Dumnezeu după uciderea fratelui său. Dar provocarea atinge şi inimile noastre ale tuturor. Haideţi să ne revizuim vieţile în lumina lui Dumnezeu. Am pierdut atât de mulţi ani în această lume – 20, 30, 40 sau mai mulţi, după caz. Au fost ani de responsabilitate faţă de El, Cel care ne-a creat. Dar ce am făcut noi? Dacă s-ar întreba ce ar fi trebuit noi să facem şi cum ar fi trebuit să fie dirijate vieţile noastre, cuvintele Domnului nostru din Luca 10:27 ne furnizează răspunsul. "Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi".

Nu este nicio greşeala într-un astfel de limbaj. Fiecare ungher al fiinţei noastre morale ar trebui să fie umplută cu devotament faţă de Dumnezeu şi din aceasta ar trebui să curgă dragoste altruistă către toţi ceilalţi. Dar "Ce ai făcut?". Care dintre noi ar îndrăzni să afirme că el a trăit aşa? Şi acum? Romani 3:23 ne pune pe toţi la locurile noastre: "toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu". După cum Cartea de rugăciuni a bisericii anglicane exprimă: "Am lăsat nefăcute acele lucruri pe care eram datori să le facem şi am făcut acele lucruri pe care nu trebuia să le facem şi iată că nu este sănătate în noi."

Alţii vor afirma, bineînţeles, că ei nu sunt chiar aşa de răi ca alţii. Aşa cum spunea fariseul din Luca 18. Dar întrebarea rămâne totuşi 'Ai păcătuit vreodată?'. Am în faţa mea o statistică neobişnuită tăiată din paginile unei reviste. Un păcat în gând, unul în cuvânt şi unul în faptă, comise zilnic, însumează 10.950 de păcate în zece ani, 21.900 de păcate în douăzeci de ani şi tot aşa. Astfel un tânăr de 20 de ani are 21.900 de păcate stând în contul său în cartea lui Dumnezeu calculând după principiul minim de un păcat zilnic în gând, unul în cuvânt şi unul în faptă. 21.900 de păcate! Este o problemă destul de serioasă, nu-i aşa? Tinere, nu este timpul pentru tine să cauţi iertarea divină?

Probabil că cineva va zice: "Mi-ar plăcea să schimbaţi un pic tonul, domnule. De ce prezentaţi atât de persistent această problemă a păcatului?". Irod, cu siguranţă, i-a spus ceva asemănător lui Ioan Botezătorul. Împăratul trimitea în mod frecvent după marele predicator, dar singurul său subiect era "Nu-ţi este permis să o ai pe soţia fratelui tau". Imperfectul din textul în greacă de la Marcu 6:18 arată că aceasta era tema obişnuită a lui Ioan cu crudul monarh. Unul din capelanii lui Charles al II-lea, care fusese obişnuit să denunţe păcatul, a fost avertizat de către Rege să îşi modifice felul de a predica. Credinciosul capelan a răspuns: "Voi face aceasta, Majestatea voastră când vă veţi schimba modul de a trăi". Vina păcatului este prima lecţie divină pe care fiecare om trebuie să o înveţe. Până când aceasta nu este învăţată, nicio altă lecţie nu este posibilă.

Ajungem acum la a doua întrebare: "Ce gândiţi voi despre Hristos?". Să observăm contextul în care este acest verset. Binecuvântatul nostru Domn fusese asaltat cu întrebări înjositoare de către saduchei, farisei şi învăţători ai legii. I-a redus la tăcere pe fiecare în parte, nu numai dându-le răspunsuri directe la întrebările lor, dar şi lovind din plin în conştiinţa lor. În timp ce îşi spuneau ultimul cuvânt, El S-a întors spre ei: "Ce gândiţi voi despre Hristos?".

Aceasta este o întrebare cu totul ieşită din comun, deoarece viitorul veşnic al fiecărui om depinde de răspunsul pe care inima sa îl dă la aceasta. Problema Fiului este legată într-o maniera remarcabilcă de problema păcatului. Vom vedea aceasta îndată. Unii se gândesc la El ca la un învăţător minunat. Ei zic că dacă oamenii ar trăi potrivit principiilor insuflate în Predica de pe Munte, cât de curând ar trebui să avem o condiţie ideală a societăţii. Alţii se gândesc la El ca la un exemplu. Vorbesc de viaţa Lui în termeni măreţi şi îşi exprimă convingerea că toti cei care urmează exemplul Său nu pot ajunge niciodată rău. Toate acestea sună minunat. Cu siguranţă că oamenii care vorbesc astfel gândesc în mod favorabil faţă de Hristos!

Dar dacă Fiul lui Dumnezeu nu este mai mult de un învăţător sau un exemplu, la ce îmi foloseşte El mie ca păcătos? Pun această întrebare cu toată reverenţa. Viaţa şi învăţătura Sa mă mustră, dar nu mă ajută deloc. "Ce gândiţi voi despre Hristos?". Să ascultăm mărturia lui Ioan Botezatorul faţă de El. Despre persoana Lui, el spune: "Cel care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalei"(Ioan 1:27). Om adevărat şi Dumnezeu adevărat; mai mare decât cei mai mari profeţi. Despre caracterul Său, îl auzim pe Ioan spunandu-I în Matei 3:14: "Eu am nevoie să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?". Toţi ceilalţi care veneau la Ioan la Iordan aveau de mărturisit păcate, dar nu şi Acesta. Despre lucrarea Sa, să îl ascultăm pe Ioan încă odată: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29). Aceasta înseamnă jertfa de împăcare. Acum să îl ascultăm pe Pavel cum se exprima el în legătuă cu Hristosul lui Dumnezeu. Despre persoana Sa, el spune: "El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creaţie; pentru că toate au fost create prin El […] Şi El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El." (Coloseni 1:15-17). Pentru Pavel El era Creatorul şi Cel care susţinea universul. Despre lucrarea Sa, îl auzim pe apostol în 1. Timotei 1:15: "Vrednic de încredere este cuvântul şi demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu". Atât în ochii lui Ioan, cât şi ai lui Pavel, Hristosul era astfel Fiul divin al lui Dumnezeu care S-a coborât din gloria dumnezeiască în moartea crucii pentru a face ispăşire pentru păcatul şi vina omului. Doar cei care Îl văd astfel în credinţa au gânduri potrivite cu privire la El.

Ce gândiţi voi despre Hristos? Orice fel de păcat poate fi iertat. Sângele Mielului este suficient pentru a curăţa cele mai roşii pete. Dar respingerea Lui este de neiertat. "cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu" (Ioan 3:18).

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact