Sabia lui Dumnezeu - rascumparare.ro

Sabia lui Dumnezeu

de W.W. Fereday

"şi a pus heruvimii şi flacăra sabiei strălucitoare spre răsăritul Grădinii Edenului" (Geneza 3:24).

"Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu, zice Domnul oştirilor" (Zaharia 13:7).

"şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri" (Apocalipsa 1:15).

Există o latură sensibilă şi există, de asemenea, şi o latură severă a caracterului divin, deoarece Dumnezeu este atât lumină, cât şi dragoste. Romani 11:22 ne îndeamnă: "Priveşte deci la bunătatea şi la asprimea lui Dumnezeu". Cine este în stare să cerceteze adâncimile afirmaţiei de neasemuit şi anume că "Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu" (Ioan 3:16). Sau cine poate să aprecieze în mod adecvat înţelesul avertismentului solemn: "şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor" (Apocalipsa 14:11).

Oamenii sunt întotdeauna predispuşi să se gândească la Dumnezeu cu părtinire. Unii văd partea sensibilă a caracterului Său şi îşi imaginează că deoarece Dumnezeu este dragoste, sub nicio formă, nu poate fi un iad veşnic; alţii nu reuşesc deloc să vadă partea sensibilă şi se gândesc la Dumnezeu la fel ca omul din Matei 25:24, care spune: "Doamne, te ştiam că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai vânturat". Nici unii, nici alţii nu îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu în inimile lor.

Subiectul nostru este sabia lui Dumnezeu. Prima menţiune cu privire la aceasta în Scriptură este în Geneza 3:24. Domnul Dumnezeu a pus la poartă Edenului un heruvim şi o sabie de foc. Aceasta marca încheierea primului capitol din istoria omenirii – un sfârşit dureros, într-adevăr. Creatorul L-a făcut pe om pentru plăcerea Sa. L-a înzestrat din plin, plasându-l în cel mai încântător mediu şi acordându-i manifestări ale Persoanei Sale. Era necesar să fie aşezate anumite teste pentru a se vedea dacă această responsabilitate ar continua în credincioşie sau nu; testul a luat forma unei interdicţii divine cu privire la un pom. Împotriva acesteia, omul, condus de femeia, care la rândul ei fusese amăgită de Satan, s-a răsculat şi atfel a căzut din starea sa dintâi. Nu îi mai era îngăduit să rămână în grădină şi astfel a fost alungat, dar totuşi nu până când nu i-au sunat în urechi cuvinte de speranţă şi blestemul asupra şarpelui. Heruvimii şi sabia erau deci aşezaţi la răsăritul grădinii Eden pentru a păzi calea către pomul vieţii. Omul şi-a pierdut astfel tot dreptul la viaţă. Viaţa- viaţa veşnică – putea fi acum avută ca dar al harului suveran. Ce moment pentru inima lui Dumnezeu când a fost constrâns să întindă sabia Sa către creatura Sa preferată, aşezând, de asemenea, administratorii judecăţii Sale la poarta grădinii!

Dar să trecem la Zaharia 13:7: "Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu". Cine este cel care vorbeşte? Domnul oştirilor, Dumnezeul sabiei înflăcărate. Despre cine vorbeşte El? Despre Fiul Său preaiubit, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos. Astfel avem sabia lui Dumnezeu îndreptată împotriva păcătosului în Geneza 3 şi împotriva lui Hristos în Zaharia 13. De remarcat cum acest verset vorbeşte despre persoana şi suferinţele Domnului Isus. Iehova îl numeşte "tovaraşul Meu". El este astfel Dumnezeu. În niciun fel şi niciodata El nu I-a fost inferior. "Eu şi Tatăl una suntem", a spus El în zilele întrupării Sale – una în măreţie, în putere, în înţelepciune şi în glorie. Dar Domnul oştirilor L-a numit "omul". El a devenit astfel în harul Său – sămânţa femeii, care putea să zdrobească capul sarpelui.

Ne gândim aşadar la Mântuitorul ca unind Dumnezeirea şi umanitatea în persoana Sa sfântă. Dar El trebuia să sufere, deoarece întruparea nu putea prin suficienţa ei să ne asigure mântuirea. Astfel că auzim grozavele cuvinte: "Trezeşte-te, sabie, împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu, zice Domnul oştirilor; loveste pastorul". Aceasta a fost la Calvar. Acolo Păstorul cel bun nu numai că şi-a riscat viaţa pentru oi, ca David când alerga după leu şi după urs, ci El Şi-a dat viaţa. Cunoscând bine tot ce I se va întâmpla în această lume, El a venit din gloria cerului şi nu S-a oprit în drumul Său descendent până când Şi-a închis ochii în moarte pe lemnul Calvarului. Ce moment a fost când Dumnezeu S-a simţit obligat să-Şi înfigă sabia în inima Fiului dragostei Sale! Dar în ceasul în care a fost lovit astfel de Dumnezeu, El a lucrat o ispăşire deplină şi eficace pentru păcatul şi vina noastră.

În Apocalipsa 1:15, avem o sabie ce acţioneaza din gura lui Hristos. De această dată sabia este îndreptată împotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi a-I Fiului Său. Limbajul este în mod inevitabil simbolic după cum se întâmplă în cartea Apocalipsa, dar sensul este suficient de clar. Este judecata executată la ordinul Său. Când va fi aceasta? Când El se va ridica de pe tronul pe care şade acum şi va înainta în măreţia şi puterea Sa. Apocalipsa 1:11-21 ne prezintă o descriere elocventă de dinaintea acelei zile grozave.

Este felul lui Dumnezeu ca înainte de a-Şi scoate sabia să sune din trâmbiţa. Să mergem la Ezechiel 33:4,5 şi vei vedea acestea în mod clar. "atunci oricine va auzi sunetul trâmbiţei şi nu se va lăsa înştiinţat, dacă sabia va veni şi-l va lua, sângele lui va fi asupra capului său. A auzit sunetul trâmbiţei şi nu s-a lăsat înştiinţat.". Astfel, înainte de a distruge pământul prin potop, El a făcut să răsune trâmbiţa de alarmă cu ajutorul lui Noe: şi în zilele noastre, înainte de a cădea ultima bătaie, trâmbiţa Sa răsună în chemarea Evangheliei. Vei ţine tu seama de ea şi vei căuta mântuire atât timp cât mai poţi? "Se va suna din trâmbiţă în cetate şi nu se va teme poporul?" (Amos 3:6). Nu iţi este ţie teamă şi nu fugi tu de mânia care va veni? Sună degeaba trâmbiţa Evangheliei în urechile tale? Închei cu versetul din Proverbe 29:1 "Omul care, fiind mustrat des, îşi înţepeneşte grumazul, va fi zdrobit deodată şi fără leac". Facă Dumnezeu ca acesta să nu fie destinul tau!

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact