Muribundul necredincios - rascumparare.ro

Muribundul necredincios

de C.H. Mackintosh

A fi necredincios inteligent înseamnă de multe ori onoare şi importanţă într-o anumită clasă socială. Unii, care doresc să exceleze în argumente împotriva adevărului lui Dumnezeu, se agaţă de buzele lor, admiră oratoria lor, şi îi laudă pentru puterile lor intelectuale.

Aşa stau lucrurile cu omul încă în putere şi vigoare; dar când moartea îi priveşte în faţă, atunci este foarte diferit. Descoperă atunci că nici oratoria, nici argumentele, nici admiraţia oamenilor nu le este de niciun folos. Simt cum viaţa se apropie de final, moartea este lângă ei, iar puţină conştiinţă în ei. Încă câteva gemete şi suspine, iar apoi eternitatea. Oh ! „acel viitor necunoscut” spun unii „cum va fi atunci ?”. Unii sunt tulburaţi foarte mult, alţii plini de remuşcare strigă: „Prea târziu! Prea târziu!” sau „La ora şase voi fi în iad!” şi altele asemenea.

Am putea enumera multe cazuri, dar unul se prezintă înaintea noastră. Un lucrător care a vizitat un muribund, spunea: „În ultima zi a Domnului din lună am fost rugat să merg o milă pentru a vedea un muribund necredincios şi să mă rog pentru el. Am cerut permisiunea Domnului să merg. Am primit răspunsul de a merge în sufletul meu. Mi-a luat o oră să merg aceea milă (pentru că nu eram bine). Domnul însă m-a întărit şi am ajuns în siguranţă la casa necredinciosului unde am găsit o mulţime de oameni strânşi în jurul bătrânului.L-am întrebat „ce vrei de la mine?” Mi-a răspuns: „Vreau să spui o rugăciune bună lângă mine care să mă ducă în cer.”

„Nu mă rog niciodata lângă patul unui necredincios.” „Atunci tu nu vrei ca eu să merg în cer ?” „Da aş vrea să ne întâlnim în cer dar trebuie să fiu pe un teren mai sigur decât a spune o rugăciune pentru tine” i-am răspuns. Temelia pe care Dumnezeu a aşezat-o este singurul teren solid pentru sărmanul păcătos. Atunci necredinciosul a spus: „Oh! Pune-mă pe această temelie!”

L-am întrebat dacă îmi permite să citesc din Cuvantul lui Dumnezeu. Mi-a răspuns: „Da aş vrea să-l aud citindu-se”. Încă odata am căutat puterea Duhului Sfânt în călăuzire în această problemă atât de importantă; mi-am luat Biblia si am deschis-o la capitolul 3 al Evangheliei dupa Ioan de unde am citit de la versetul 14 la versetul 21. Apoi m-am întors la versetul 14 si i-am arătat ce a însemnat pentru pacatoşii din aceea zi faptul că Moise a ridicat şarpele de aramă în pustie; şi că aceasta era o imagine adevărată a ridicării lui Isus Hristos pe cruce pentru păcatele tuturor celor care văd nevoia lor de a-L avea ca Salvator. Apoi pe măsură ce Duhul îmi dădea cuvinte ca să vorbesc le-am adus înaintea acestui sărman bătrân necredincios. I-am arătat din Cuvantul lui Dumnezeu că singura temelie ce putea fi pusă era Hristos pe cruce pentru Dumnezeu şi pentru păcătos.

Sărmanul bătrân a izbucnit într-un potop de lacrimi şi a strigat: „Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această temelie”. Este bine pentru cei care-şi construiesc întreaga speranţă pe siguranţa temeliei pe care Dumnezeu a pus-o în lucrarea terminată a Domnului nostru Isus Hristos: „pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă care este Isus Hristos” (1. Corinteni 3:11). Doar prin moartea lui Hristos poate păcătosul fi împăcat cu Dumnezeu. În ceasul morţii sufletul vrea un teren sigur pe care să se odihnească în perspectiva de a trece în eternitate.

„Veşnicie! Veşnicie! Cât de lungă eşti eternitate? Pe cât de lung este Dumnezeu tot atât se îndură durerea iadului şi a greşelii: atât de mult rămân şi bucuriile cerului. Ce bucurie trainică! Ce durere trainică! Meditează! Omule! Eternitatea!”

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact