Ignoranță periculoasă - rascumparare.ro

Ignoranță periculoasă

de Paul F. Kiene

Alarmă pentru oamenii care gândesc

Ai un suflet – gândește-te la aceasta, nu te lăsa condus de demoni! Mântuitorul vrea să te salveze din lanțurile rătăcirii, din vraja satanică. Salvatorul te cheamă și acum, încă Îi poți auzi glasul. Vrea să te conducă din întuneric spre lumină. Ai un suflet – gândește-te la aceasta; să nu fie el al Mântuitorului? Părăsește drumul greșit! Cheamă-L acum pe Domnul Isus! El te ascultă cu dragoste. Fără El, tu mergi spre iad – ce loc îngrozitor! Fără El ești pierdut – ce stare plină de amărăciune!

Dacă ar ști oamenii ce se ascunde înapoia superstiției și a vrăjitoriei, s-ar depărta de acestea cu groază. Cât de multă neștiință sau ignoranță despre acest domeniu atât de periculos! Câtă nesocotință, vinovată de pedeapsă, față de acțiunea forțelor demonice care, sub un aparent ajutor, conduc viețile atâtor oameni - familii întregi, dar și pe urmașii lor - spre condamnare eternă! Cât de mulți ar putea să fie iarăși bucuroși, fericiți și sănătoși dacă ar vrea să recunoască faptul că starea lor îngrozitoare este consecința acestei ignoranțe nesocotite. Există o eliberare din lanțurile superstiției! Există o eliberare din legăturile demonice, în care pier astăzi mii și mii de oameni, suferind îngrozitor! Cum este posibil ca, în timpurile noastre „așa de luminoase“, în care știința are un rol atât de însemnat și care se laudă cu progrese atât de spectaculoase, superstiția să se răspândească, și încă într-o măsură așa de mare? Cum se face că mulți oameni culți slujesc superstiției? Tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, orice om care crede că viața se termină fără să trebuiască să-i dea socoteală lui Dumnezeu, va cădea, conștient sau inconștient, în această slujbă demonică, pentru că dorința naturală după fericire și bunăstare, adânc întipărită în inima omului, la aceasta îl împinge. Plăcerea pentru glume și distracțiile îl constrâng pe om să nu se gândească cât de puțin la consecințe.

Frica de nenorocire și de pierderi, teama de boală și moarte îl chinuie pe orice om care nu-și pune încrederea în Dumnezeul cel viu, obligându-l să folosească tot felul de mijloace pentru apărare. Dar acestea numai promit să ajute. Dar nu pot ajuta deloc. Curiozitatea lipsită de bun simț îl ademenește pe om să cerceteze viitorul, să pătrundă în tainele destinului, să dezlege enigmele vieții, toate cu ajutorul înțelepciunii omenești și a artelor magice, fără să întrebe nimic care ar fi voia lui Dumnezeu, ce spune El în Cuvântului Său.

Superstiția este o manifestare de credință detașată de Dumnezeu. Este o concepție despre lume prin care se crede că se poate trece prin viață fără Dumnezeul cel viu. Se merge la prezicători, ca să se primească informații despre viitor, dacă soții (bărbatul sau femeia) vor fi fideli în căsnicie; se caută clarvăzători, ca să se afle dacă cel dispărut mai trăiește sau unde se află obiectele pierdute; se dă în cărți, ca să se afle dacă rentează o afacere sau de unde se poate ivi o nenorocire; se întreabă horoscopul, ca să se cerceteze soarta; se lasă descântați, ca să se înlăture bolile; se practică în cercuri restrânse spiritismul cu ajutorul mesei sau se găsește interesant când cel mort poate fi întrebat ca duh, spre a descoperi lucrurile ascunse.

Cei mai mulți gândesc că aceste lucruri sunt prostii, râd de ele și spun că nu cred în astfel de lucruri. Alții le practică din plăcerea lor pentru cele misterioase sau din amabilitate față de „gazdă“, nevrând ca în societate să arate o atitudine deosebită de a celorlalți. Alții sunt mânați de o sete ascunsă pentru practicile interzise ale ghicirii și vrăjitoriei, însă cad apoi în melancolie până la depresie, în disperare până la sinucidere. Nu știu că aceste practici îi târăsc sub o vrajă periculoasă, care poate să distrugă întreaga lor viață, aducându-le necazuri grele, boli, nenorocire, ceartă, mânie, demență, răzbunare, precum și iluzia că mereu sunt urmăriți de cineva. Consecințele? Suferința, lipsa de speranță, o ciudată și totodată o îngrozitoare „putere de necredință“ față de Cuvântul lui Dumnezeu, da, o ură împotriva mesajului răscumpărării și a tot ce este de la Dumnezeu.

Superstiția, cu toate efectele ei, este un produs al diavolului, pe care oamenii superficiali sau neștiutori îl disprețuiesc în chip ușuratic, caracterizându-l drept un monstru al unei fantezii supraîncălzite, cu care se încearcă să se sperie sufletele fricoase sau copiii. Nici pe departe! Cine vorbește așa nu cunoaște această putere sinistră sau este prins deja în mrejile ei. Oamenilor cu rațiune sănătoasă care cunosc substratul acestor apariții le dispare râsul. Ei se arată profund întristați.

Cine este diavolul?

Ca să scapi de acest dușman, trebuie să știi cine este el și care îi sunt intențiile. În această privință, numai Dumnezeul Atotștiutor poate să dea informații valabile. Pe El deci să-L întrebăm. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu ne lasă în neclaritate cu privire la această persoană. Cine vrea să citească singur locurile din Scriptură, le găsește în Matei 4:1; 13:39; 25:41; Efeseni 4:27; 6:11; 1. Petru 5:8; Apocalipsa 12:9; 20:2; 20:10; Iov 1:6-12; 2:1-7; 1. Cronici 21:1. Numele diavol vine de la cuvântul grecesc „diabolos“ și înseamnă: dezbinător, producător de dezordine, urzitor al vicleniei, ademenitor spre rău. Numele satan vine din limba ebraică și înseamnă: dușman, acuzator, adversar, împotrivitor. El se mai numește și „cel rău“ sau „răutatea“, „duhul rău“, „vicleanul“, „distrugătorul“.

De unde a venit diavolul?

Această persoană s-a numit odată „Lucifer“ sau „stea strălucitoare“ și era pe atunci un heruvim minunat, o căpetenie puternică a îngerilor. Nemulțumit cu poziția sa, Lucifer s-a ridicat împotriva Celui Atotputernic. El voia să fie „ca Dumnezeu“ și a fost pedepsit de Dumnezeu. Astfel din Lucifer, a devenit împotrivitorul lui Dumnezeu – satan. Când Dumnezeu a restaurat în cele șase zile ale creației pământul pustiit, i-a dat un stăpânitor: pe om – pe Adam. Însă satan, ca „șarpele cel vechi“, a reușit să ademenească perechea de oameni de atunci și, prin neascultare, să-i aducă la cădere. Diavolul i-a făcut și pe ei să dorească să fie „ca Dumnezeu“. I-a înșelat și a făcut din ei supușii săi (Isaia 14:12-25; Ezechiel 28:14-17; Luca 10:18; Geneza 1:2; Isaia 45:18; Geneza 1:3; 2:17; 3:1-7; 2. Corinteni 4:3-4; 2. Corinteni 11:3, 14; Ioan 8:44).

Ce vrea diavolul acum?

Prin ispitirea oamenilor, satan a lucrat asupra lor o putere aducătoare de stricăciune. „Cine face păcat, este de la diavolul“. De aceea Fiul lui Dumnezeu numește pe acest deținător al puterii: „căpetenia acestei lumi“. Da, puterea sa asupra omenirii este așa de mare, încât el este numit chiar „dumnezeul veacului acestuia“. Ce înfiorător! Ce zguduitor! În răzbunarea-i nesătulă împotriva Celui Atotputernic, caută să-i atragă pe toți oamenii în stricăciune, transformându-i în sclavi ai săi. Pentru aceasta folosește orice mijloc. Ca să-i abată de la credința salvatoare în Mântuitorul, el face superstiția plăcută pentru cei orbiți, ademenindu-i pe calea sa. Când Fiul lui Dumnezeu, Se afla pe pământ, diavolul a îndrăznit să-L ispitească chiar și pe El, încercând, dacă ar fi posibil, să-L facă să cadă. În ascultare față de Dumnezeul Său, Domnul nostru Isus l-a biruit pe cel viclean și a ieșit victorios (Ioan 14:30; 2. Corinteni 4:3-4; Marcu 1:13; Luca 4:1-13; 22:3, 31; 1. Ioan 3:8).

Ce aduce viitorul?

O afluență de superstiții, o creștere năvalnică de învățături greșite, nimicitoare, încurcături de nerezolvat și derută a popoarelor, războaie și pericole de războaie …, iar sfârșitul: judecata mâniei lui Dumnezeu, toate acestea anunțate mai dinainte de Însuși Dumnezeu! Noi știm aceste lucruri încă de acum. Ucigătorul celor dintâi oameni este deopotrivă și autorul acestei nenorociri din lumea întreagă. Cine pierde prilejul de a fi mântuit prin Fiul lui Dumnezeu va trebui să trăiască toate acestea.

Însă prin superstiție, satan acoperă jertfa Domnului Isus cu un întuneric gros, adoarme sufletele, ca să le ducă la nimicire și ruină. De aceea paginile următoare cuprind o scurtă descriere a câtorva din punctele de pe lista îngrozitoare a momelilor sale. Practicarea acestora este condamnată de Dumnezeu ca fiind „păcate îngrozitoare“, care au drept final judecata mâniei Sale.

Interpretarea semnelor și a imaginilor. Se crede în semne sau imagini care aduc noroc sau nenoroc, precum mascota aducătoare de noroc (reprezentată de un porc), copilul (răsfățat) aducător de noroc, inelul purtător de noroc, cioburile aducătoare de noroc, brelocul norocului, amulete, potcoave, trifoi cu patru foi, buburuze, coșar, încrucișarea mâinilor, vâjâitul în urechi, pisica neagră, întâlnirea dis-de-dimineață cu un cocoșat pe stradă etc.

Simbolistica numerelor. Anumite cifre sau numere sunt considerate ca fiind aducătoare fie de noroc, fie de  nefericire. Astfel, se sperie de 13 persoane la masă, de strănutatul de trei ori, de ceea ce se împarte la doi; se fac trei cruci peste ușă sau peste pâine etc.

Alegerea zilelor. Se iau în seamă anumite zile, ore sau timpuri, care apoi determină apoi activitatea sau inactivitatea. Acestea sunt deseori legate de comportări superstițioase, de exemplu: în acele zile nu se călătorește, nu se încheie căsătorii, nu se seamănă, nu se sădește, nu se spală, nu trebuie să se taie părul sau unghiile.

 Cântecul păsărilor. Dacă cucuveaua cheamă pe cineva, dacă țipă coțofana, dacă croncăne corbii sau dacă strigă cucul, poți socoti câți ani mai are cineva de trăit.

Cititul în stele. Se ia în considerare zodia în care s-a născut cineva, se folosește calendarul astrologic pentru semănat și plantat, se întreprind anumite activități numai la lună plină, la creșterea sau de descreșterea lunii; de exemplu numai la luna nouă, se iau medicamente. La cestea aparține și purtarea de inele ale lunii.

Prezicerea. Se explică viitorul prin aranjarea cărților de (joc) de către țigani clarvăzători, după cum se prezintă zațul de cafea, liniile mâinii, horoscopul, biletele de ghicit sau tragerile lunare, prin turnarea plumbului, prin aruncarea monedelor, după conținutul viselor, prin cărțile de ghicit cu puncte.

Astrologia. Arta explicării stelelor este dintre cele mai întunecate mijloace ale satanei, întrebuințate ca să prezică viitorul și soarta oamenilor sau chiar a popoarelor! După constelația stelelor sunt alcătuite horoscoapele.

Implorările. Ca să cheme norocul sau să prevină nenorocirea, se apasă degetul mare, se dorește „ruperea gâtului și a picioarelor“, se poartă solzi de pește în portmoneul de bani și castane în geantă, se pune pâine și sare înapoia sobei, se cheamă „cel nechemat“ și „Pfiu-pfiu-pfiu“ etc.

Vrăjitoria. În timp ce așa numita „magie albă“ lucrează în mod obișnuit sub o mască „evlavioasă“ sau „naturală“, abuzând de „cele mai înalte trei nume ale divinității“, alungând monștri cu semnele crucii sau întrebuințând chiar Biblia ca mijloc de vrăjitorie pentru a alunga abuzul păgubitor, „magia neagră“ are de-a face în mod conștient și direct cu diavolul, ca din ambiție și lăcomie să înfăptuiască lucruri supranaturale, minuni mincinoase. Magia neagră folosește fie „a șasea și a șaptea carte a lui Moise“ (cu care Moise nu are nimic a face, numele este ales prin șiretenie diavolească), o carte de vrăjitorie periculoasă, din India veche, fie cărți precum: „Cele șapte zăvoare ale cerului“ - „Scrisorile cerului“ - „Puteri magice în noi“ - „Cele cinci cărți ale lui Ioan“ de Lorber etc.

Pendularea. Fie a unui ceas de argint cu lănțișor, fie a altor obiecte pe un șnur, pendularea este folosită ca să se constate bolile la oameni și la animale, dar și mijloacele de vindecare ale acelora. Se pendulează și deasupra fotografiilor, a hărților sau a unor părți de îmbrăcăminte, ca să se obțină informații asupra celor dispăruți sau pierduți. De asemenea, se folosește pendularea și pentru determinarea gestației la animale.

Discutarea. La îmbolnăvirea oamenilor sau a animalelor, cel afectat este pus sub interogarea unei „femei înțelepte“ sau a unui doctor minunat, cu puteri miraculoase. Unii discută cu ei înșiși, alții cu „rugăciuni magice“, „în numele celor mai înalte trei nume“, chiar cu versete biblice. Prin sugestie, prin bilete magice, prin amulete sfințite sau „coroane ale binecuvântării“, se dorește alungarea bolilor sau păzirea de boli.

Rugăciunile magice. Recitarea formulelor de rugăciune de implorare pentru stingerea focului, rostirea de „rugăciuni“ pentru liniștirea sângelui, alungarea răului la lună plină cu puteri supranaturale; comportări miraculoase la miezul nopții, în cimitir sau la încrucișări de drumuri, abuzându-se de numele lui Dumnezeu, pentru a fi înlăturate relele sufletești și trupești.

Metode magice de vindecare. Vindecări de la distanță prin convorbiri telefonice, magnetopatia sau vindecările prin magnetismul corpurilor străine, prin sugestie sau hipnoză; utilizarea mijloacelor de vindecare prin simpatie.

Utilizarea superstițioasă a pâinii și vinului de la Cină.

Spiritismul. Acest cuvânt latin înseamnă „vestea duhurilor“ și constă în relații și contacte cu duhurile celor morți. Chemarea și întrebarea acestor duhuri se face printr-o persoană intermediară – medium. Este uneori prezentat ca „spiritism creștin“, cu rugăciuni și cântări evlavioase, deosebit de periculoase. Lovirea mesei și deplasarea mesei în timpul ședințelor spiritiste sunt desemnate ca „experimente interesante“. Duhurile fac comunicări prin „telegrafia lovirii“ lor, alfabetul duhurilor. Se primesc fotografii ale duhurilor și mulaje pe ceară ale chipului și membrelor duhurilor.

Învățături rătăcitoare și secte. Mulți profeți religioși au răspândit învățături în care, abuzând de Biblie, amestecă adevărurile divine cu superstițiile păgâne. Se bazează pe „descoperiri“ de obârșie nedivină, care trebuie să fie mai hotărâtoare decât Sfânta Scriptură. Alții înfăptuiesc vindecări de boli sub masca învățăturii creștine, dar care se explică prin influența puterilor demonice. Teologia liberală, cu critica lor biblică, neagă inspirația Cuvântului lui Dumnezeu și prin aceasta mulți oameni au pus sub semnul întrebării autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta a ajutat la nivelarea drumului pentru nenumărate curente de iluzii omenești nebune și minciuni demonice. Cine nu-și găsește scăparea la Dumnezeul cel viu și la Cuvântul Său, ci caută ajutorul în asemenea mijloace și învățături greșite, acela intră în relații de încredere cu diavolul. Fie că știe și vrea aceasta, fie nu, relația este stabilită! Însă nu știe că ajutorul dat de satan este plătit scump.

Care sunt consecințele acestor păcate groaznice? Nici măcar nu se pot măcar enumera! O distrugătoare lipsă de liniște – imaginații care constrâng!  Gânduri îngrozitoare – melancolii de durată, până la prostituție împotriva naturalului – mânie până la demență și crimă – se văd lumini – se aud voci – blesteme îngrozitoare și defăimări ale lui Dumnezeu – repulsii și aversiune față de Cuvântul lui Dumnezeu și față de rugăciune – neputință de a crede – demență religioasă – obsesie demonică. În cele din urmă un sfârșit sinistru, plin de teamă de moarte îngrozitoare și de lipsă de speranță! O oștire de bolnavi suferă sub aceste consecințe ale superstiției, și nici un medicament de-al medicilor nu are efect. Nu sunt boli organice, ci consecințe ale păcatului vrăjitoriei la oameni demonizați. Deosebit de serios atenționează Dumnezeul cel viu împotriva acestor fapte nelegiuite: „Nu vă abateți la cei care cheamă duhurile morților și la vrăjitori; nu-i întrebați, ca să nu vă întinați prin ei“ (Levitic 19:31). „Și cât despre sufletul care se va întoarce după cei ce cheamă duhurile morților și după vrăjitori, ca să curvească cu ei - Îmi voi întoarce Fața împotriva omului acelui suflet și-l voi nimici din mijlocul poporului lui“ (Levitic 20:6). „Să nu se găsească la tine cineva care să treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc, ghicitor, prezicător al viitorului, sau farmecător, sau vrăjitor, sau descântător, sau unul care întreabă duhurile, sau spiritist, sau unul care cheamă morții. Pentru că oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului“ (Deuteronom 18:10-12). „Cei care împart cerurile, privitorii stelelor, care prezic după lunile noi cele ce vor veni peste tine. Iată vor fi ca miriștea: focul îi va arde. Nu-și vor putea salva viața de sub puterea flăcării “ (Isaia 47:13-14). „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiu al diavolului, vrăjmaș al oricărei dreptăți, nu încetezi să strâmbi căile drepte ale Domnului?“ (Faptele Apostolilor 13:10).

Avertisment pentru oamenii care gândesc!

Ați recunoscut deja pericolul îngrozitor în care sunt încătușați toți aceia care au făcut și fac astfel de lucruri? Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu ne lasă în neclaritate. El ne vestește: „Și sunt arătate faptele cărnii, care sunt: curvie, necurăție, destrăbălare, idolatrie, vrăjitorie, vrăjmășii, certuri, gelozii, mânii, neînțelegeri, dezbinări, secte, invidii, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora, despre care vă spun dinainte, după cum am mai spus mai înainte, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu“ (Galateni 5:19-21). Pe ultima pagină a Sfintei Scripturi, Domnul Își face auzită vocea, atenționând: „Dar cât despre fricoși și necredincioși și păcătoși și urâcioși și ucigași și curvari și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și pucioasă, care este a doua moarte“ (Apocalipsa 21:8).

Vrei tu să scapi de mânia lui Dumnezeu?

Ce este atunci de făcut? Mărturisește înaintea Fiului lui Dumnezeu, a Domnului Isus Hristos, toate nelegiuirile și păcatele; spune-i fiecare vinovăție și numește-le pe numele lor adevărat, detestându-te pe tine și faptele tale. Cercetează-ți viața și în privința superstiției, de care te-ai făcut vinovat. Descoperă fără cruțare înaintea Lui tot trecutul tău și cheamă Numele Său. Dumnezeu Însuși te încurajează la aceasta și promite: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1. Ioan 1:9). Dacă ai avut de-a face cu lucrurile rele numite în această scriere, rostește cu voce tare o rugăciune, prin care te dezici de acestea, ca de exemplu: „Doamne Isuse, eu renunț la diavol, la toată ființa și lucrarea sa întunecată și mă predau Ție, Fiul lui Dumnezeu, Biruitorul de pe Golgota, ca să-Ți urmez în credință și ascultare, până la sfârșitul vieții mele! Amin!“ Cuvântul Său te încurajează: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit !“ (Romani 10:13).

Salvarea este înfăptuită – mântuirea este prezentă!

Păcatul este iertat și prețul de răscumpărare este plătit. Pentru oricine și pentru orice este posibilă eliberarea. „Cine vrea, să vină la Mine… !“ „Pe cine vine la Mine, nu-l voi izgoni afară… !“ strigă încă Isus astăzi. Cine însă neglijează această mântuire sau o desconsideră, acela rămâne sub despotismul satanei, spre o pieire eternă. Satan își folosește regimentul fie într-un mod grosolan, fie de mare finețe. Dacă este nevoie, își camuflează influența într-un mod foarte elegant. El își cunoaște meseria. Satan conduce această lume, care respinge pe Fiul lui Dumnezeu și Îl leapădă, și de aceea ea merge în întâmpinarea mâniei lui Dumnezeu. Satan este: „stăpânitorul lumii întunericului acestuia“ „puterea spirituală a răutății…“ „duhul care lucrează acum în fiii neascultării!“ În pustia Iudeii, Domnul Isus S-a împotrivit ispititorului cu Cuvântul lui Dumnezeu. Într-o minunată ascultare a credinței, El S-a supus numai Cuvântului și voii Tatălui Său.  De aceea, El, Cel fără păcat și Cel curat, poate să fie Salvatorul nostru, prin faptul că, murind pe lemnul blestemat al crucii, a înfrânt și a ieșit biruitor asupra acestui dușman.

Cine vine plin de încredere la picioarele Marelui Salvator și Îi mărturisește toată vina și fiecare păcat, detestându-se și acuzându-se, aceluia El îi ia povara conștiinței și îi oferă minunata iertare și deplina curățire. Puterea sângelui Său prețios este suficient ca să ierte orice păcat și să salveze pe orice păcătos! Domnul Isus Hristos eliberează pe cei robiți de sub povara lui satan și a întunericului acestuia. Desface lanțurile superstiției și ale demonizării. Eliberează de teama morții. Lăudat să fie Numele Său minunat! (Ioan 8:36; 19:30; Coloseni 1:12-13; Evrei 2:14-15; 9:22; 1. Petru 1:18-19; 1. Ioan 1:7-9). Caută serios o discuție sinceră, deschisă, cu un om credincios care cunoaște Biblia sau cu un credincios care are experiență în domeniul întunecos al superstiției și care cunoaște salvarea. Dacă nu cunoști pe nimeni, scrie plin de încredere la adresa de contact. Caută părtășia cu copiii lui Dumnezeu. Arde toate cărțile, toate horoscoapele, toate scrisorile, toate calendarele, toate revistele care au constituit mijloace de vrăjitorie, precum și amuletele pe care le-ai folosit pentru păcatul superstiției. Cercetează atent locuința ta, casa ta, mobila ta, ca să înlături aceste lucruri!

Depărtează-te energic de toate!

Citește zilnic în Biblie! Ia-ți timp pentru aceasta. Începe de exemplu cu Evanghelia după Luca și continuă să citești regulat un pasaj, dacă este posibil cu voce tare. Roagă-te însă mai înainte pentru a avea lămurire prin Duhul Sfânt, chemându-L mereu pe Domnul Isus! El îi ajută pe cei sinceri.

Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi,chemați-L cât timp este aproape. Să-și părăsească cel rău calea sa și omul nedrept gândurile sale și să se întoarcă la Domnul - și El va avea milă de el - și la Dumnezeul nostru, pentru că El nu obosește iertând“ (Isaia 55:6-7).

Isus a venit să te mântuiască,
El a zdrobit puterea răului.
Tu trebuie să te pocăiești pentru păcatele tale,
să-l părăsești pe diavol și să te lași curățit.
Sângele lui Isus a curs acolo pe cruce !
 Nimeni nu poate să te descătușeze!
Numai Isus poate să facă aceasta!
El îți ia cătușele
și îți dă în schimbul lor
viață nouă, putere și pace pentru fiecare zi.
Fiul lui Dumnezeu eliberează pe deplin.
Ce har sublim!

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact