Măgarul și mielul - rascumparare.ro

Măgarul și mielul

de W. W. Fereday

"Şi pe orice întâi-născut al măgăriţei îl vei răscumpăra cu un miel; şi, dacă nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Şi pe orice întâi-născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra" (Exod 13:13).

Instrucţiunile de aici au un caracter remarcabil şi sunt repetate în Exod 34:20. Să numeşti pe cineva "un măgar" ar fi opusul unei complimentări şi totuşi în aceste versete Domnul indică o analogie între întâiul-născut al măgăriţei şi cel al omului, deoarece amândoi trebuiau să fie răscumpăraţi prin acelaşi mod. O sugestie atât de importantă ne cere atenţia cea mai serioasă.

Mai intâi, să privim cum este descris măgarul în Scriptură. Apoi vom fi capabili să spunem cât de mult este acest animal reprezentativ pentru noi. Pentru început, se află în categoria animalelor necurate. Pentru a fi considerat curat, un animal trebuia să aibă copita despicată şi să rumege (Levitic 11:26). Măgarul nu aparţinea acestei clase! Este omul o creatură curată sau necurată în ochii lui Dumnezeu? Cu mult timp în urmă Bildad a întrebat: "Şi cum ar putea fi drept omul înaintea lui Dumnezeu? Şi cum ar putea fi curat cel născut din femeie?". Să ascultăm de asemenea tânguirea de jale a lui Iov: "Cine poate scoate un lucru curat din unul necurat? Nimeni!" (Iov 25:4, 14:4). Apoi auzim mărturisirea inimii frânte a lui David: "Iată, am fost născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea" (Psalm 51:5).

Aceşti oameni aveau cu siguranţă un simţământ adânc al propriei necurăţii morale. Să observăm acum cum Isaia, vorbind în mod reprezentativ, descrie condiţia naţiunii sale: "Pentru că toţi am ajuns ca ceva necurat şi toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită". Nu numai că profetul a arătat răul celorlalţi, dar într-un capitol anterior el spune despre sine: "Vai de mine! Pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate" (Isaia 64:6; 6:5). Era înfăţişarea gloriei Domnului cea care l-a umplut de groază faţă de propria sa condiţie. Cea mai întâlnită categorie de păcat în Scriptură este dezgustătoarea boală a leprei. Să nu ne înşelăm. În ochii lui Dumnezeu, omul cu toată lumina sa lăudăroasă şi învăţătura sa este necurat precum măgarul pe care îl dispreţuieşte.

În Cuvântul lui Dumnezeu, măgarul nu numai că este reprezentat ca necurat, dar este de asemenea sinonim cu voia proprie. Citeşte declaraţia Domnului cu privire la el în mustrarea faţă de robul Său în Iov 39:5-8. Şi ce este păcat? Este definit corect în versiunea revizuită a 1. Ioan 3:4 "păcatul este nelegiuire". Cu alte cuvinte, păcatul împlineşte propria noastră voie pentru a neglija voia lui Dumnezeu. Cine poate invoca eliberarea aici? Cui dintre noi nu i-ar plăcea să aibă propriul drum, indiferent de preţ? Viaţa omului firesc este descrisă în Efeseni 2:3 ca "făcând voia cărnii şi a gândurilor". În Psalmul 12:4, oamenii trufaşi şi neascultători sunt descrişi ca spunând: "buzele noastre sunt cu noi; cine este stăpân peste noi?". Iov 11:12 este foarte clar când afirma: "Totuşi omul nepriceput va îndrăzni, deşi omul este născut ca mânzul unui măgar sălbatic". Geneza 16:12, în mod corect, spune despre Ismael "el va fi un măgar sălbatic de om".

Analogia este astfel completă între măgarul necurat şi încăpăţânat şi biata noastră rasă căzută. În unele aspecte omul s-a afundat şi mai rău decât măgarul, după cum arată Isaia 1:3 : "Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu are inteligenţă". Cu alte cuvinte, aceste animale ştiu măcar cui aparţin; omul, din contră, în prostia necredinţei lui, nu izbuteşte să priceapă că stăpânul şi domnul său este Dumnezeu.

Ce lucrare minunată este convertirea! Este o întoarcere la 180 de grade. Îngroziţi de depravarea şi încăpăţânarea lor iniţială, cei convertiţi recunosc cu umilinţă că "Noi toţi, ca nişte oi, ne-am rătăcit ne-am întors fiecare la calea lui; şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:6).
Legea de la Sinai a fost dată ca pe un frâu asupra cărnii. L-a împrejmuit pe om cu interdicţii. "Să nu" faci aceasta; "să nu" faci aceea. Dar nu era de niciun folos. Legea dezvoltă doar răul inimii omeneşti prin provocarea sa. Interdicţiile ei trezesc toată răutatea ascunsă din om. Acest lucru îl demonstrează apostolul în Romani 7:7-8. Aceasta fiind adevarată, el numeşte legea "puterea păcatului" în 1. Corinteni 15:56. Ce rău fără speranţă şi incorigibil este carnea dacă legea sfântă a lui Dumnezeu are un astfel de efect asupra ei! Totuşi unii susţin ca este un bine în fiecare om dacă este căutat!

Atât pentru întâiul-născut al măgăriţei, cât şi pentru cel al omului trebuia sacrificat un miel în Israel. Mielul îl simbolizează pe Hristos. "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29). Prin natura lui, mielul este foarte opus măgarului. Curat, îl întruchipează pe Acela care, cu toate că era născut dintr-o mamă păcătoasă ca noi toţi ceilalţi, totuşi a intrat în lume într-o natură fără păcat. De asemenea, căile Sale erau sfinte. Chiar judecătorul Său a trebuit să spună: "nu găsesc nicio vină în Omul acesta". Mielul este în acelaşi timp şi imaginea supunerii. Cât de potrivit citim în Isaia 53:7 despre Domnul Isus: "A fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şi-a deschis gura". Acesta este versetul la care famenul etiopian medita în trăsura sa atunci când l-a abordat Filip. Într-o simplitate fermecătoare el l-a întrebat pe evanghelist: "Te rog, despre cine spune profetul aceasta?". Cu entuziasm "Filip, deschizând gura şi începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia lui Isus".

Cel umil şi curat trebuia să moară pentru cel încăpăţânat şi necurat – şi anume pentru noi. Dumnezeu "L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El." (2. Corinteni 5:21). El nu cere altceva de la păcătosul mustrat de conştiinţă decât recunoaşterea umilă a faptului măreţ că Isus a murit şi a înviat din nou. Dar cum rămâne cu cei care refuză să îşi ocupe locul de pierduţi înaintea lui Dumnezeu? Pierzare, aşa cum era cazul cu măgarul nerăscumpărat în Israel. Despre un pacatos batjocoritor din trecut, s-a spus: "Va fi înmormântat cu înmormântare de măgar, târât şi aruncat dincolo de porţile Ierusalimului" (Ieremia 22:19). Cu alte cuvinte, el a fost aruncat din locuinţa lui Dumnezeu ca fiind necurat. Despre noul Ierusalim este scris: "şi nimic întinat nu va intra nicidecum în ea" (Apocalipsa 21:27). Mult mai fericit este să iei locul măgarului aici şi să accepţi iertarea prin sângele Mielului decât să fi aruncat în locul din afară al celuilalt măgar pentru totdeauna.

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact