Faţă în faţă cu moartea - rascumparare.ro

Faţă în faţă cu moartea

de W. W. Fereday

"mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine […] Şi Saul a căzut îndată întins la pământ şi s-a temut foarte mult de cuvintele lui Samuel" (1. Samuel 28:19,20).

"Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul" (2. Corinteni 5:8).

Aceste versete ne prezintă doi oameni aflaţi faţă în faţă cu moartea şi sentimentele pe care le au în cea mai dificilă situaţie. De remarcat că amandoi au purtat acelaşi nume şi fiecare a avut de înfruntat o moarte violentă. Moartea este întotdeauna un lucru solemn. Marcheaza încheierea unei etape din existenţa unui om şi este poarta către lumea neclară de dincolo. Este astfel un test pentru fiecare om. Greşelile făcute pe pământ nu mai pot fi corectate în veşnicie. Chiar şi cel ce crede în Isus realizează solemnitatea acestei schimbări măreţe. Toate oportunităţile folositoare ce au fost pierdute aici nu se vor putea repeta niciodată, iar ele trebuie să fie socotite de Domnul căruia îi slujim. Dar omul păcătos are toate motivele să tremure când moartea îşi lasă mâna ei de gheaţă peste el, deoarece, în cazul său, "ultimul duşman" este poliţistul venind să îl ducă înaintea judecăţii. Ce va veni după moarte este ceea ce îi sperie pe cei vinovaţi (Evrei 9:27).

Să analizăm pe scurt circumstanţele regelui Saul. Cei patruzeci de ani de domnie încăpăţânată şi în neascultare faţă de Dumnezeu se apropiau acum de sfârşit. Filistenii declaraseră război împotriva lui şi el trebuia să îi întâlnească a doua zi în luptă. Plin de o presimţire rea, nefericitul rege a apelat la Dumnezeu, dar în zadar. Apoi a întrebat dacă există cineva ce cheamă duhurile morţilor şi aflând că este o astfel de persoană în En-Dor, a mers noaptea deghizat şi i-a cerut să îl cheme pe Samuel. Unii poate vor spune "Aceasta este întrucâtva asemănător cu ce fac spiritiştii de azi". Ei nu fac absolut nimic de acest fel. Pretenţia de a-i pune pe cei vii în legătură cu cei morţi este o înşelăciune monstruoasă. Cheile Iadului nu sunt decât în mâini divine. Nici cei drepţi, nici cei nedrepţi nu pot fi deranjaţi prin medii spiritiste. Totuşi nu negăm faptul că astfel de persoane sunt în legătură cu lumea invizibilă, dar aceştia au de a face cu demonii şi înşelăciunile lor groaznice sunt legate de mediile demonice.

Nimeni nu a fost mai uimit decât însăşi femeia din En-Dor când a văzut că Samuel a apărut într-adevăr. Necunoscând până atunci un astfel de rezultat din incantaţiile sale anterioare, ea a realizat dintr-o dată mâna lui Dumnezeu şi a concluzionat că vizitatorul ei trebuia să fie regele Saul. Imediat Samuel l-a întrebat pe cel ce îl deranjase: "De ce mi-ai tulburat odihna, sculându-mă?". Un mort vorbind! Cu siguranţă că Samuel nu era în starea de înviere (pentru aceea el trebuia să îl aştepte pe Domnul să vină); el a apărut pur şi simplu într-o anume formă prin încuviinţare divină. S-a afirmat că morţii sunt într-o stare de inconştienţă. Eclesiastul 9:5 este citat ca dovadă: "cei morţi nu ştiu nimic". Dar scriitorul acelei cărţi este preocupat cu lucrurile "sub soare", iar în versetul menţionat el vrea sa spună că morţii nu mai sunt în stare să urmeze cursul lucrurilor de aici. Parabola bogatului şi a lui Lazăr (la care mai pot fi adăugate şi versetele din Isaia 14:9 şi Ezechiel 32:21) este suficientă pentru a arăta că atât cel mântuit, cât şi cel pierdut sunt pe deplin vii faţă de realitatea condiţiei lor în lumea nevăzută. În plus, apostolul spune că pentru el a fi absent în trup însemna să fie prezent cu Domnul.

"Mâine vei fii cu mine". Samuel nu a vrut să spună că prin aceasta Saul urma să fie găsit în acelaşi loc şi circumstanţe cu ale lui. Între cel mântuit şi cel pierdut este o prăpastie imensă, de neschimbat, de netrecut din ambele părţi. Samuel a spus doar că Saul va fi în starea de moarte a doua zi, adică numărat printre morţi asemenea profetului.

Nu este nicio urmă de delicateţe în cuvintele lui Samuel. În trecut el plânsese înaintea Domnului toată noaptea pentru Saul (1. Samuel 15:11). Dar Saul a păcătuit în continuare în zilele sale de har şi nu mai rămăsese decât să fie pronunţată sentinţa asupra lui. "Domnul S-a depărtat de la tine şi S-a făcut potrivnicul tău". Astfel i-a vorbit profetul. Gravă stare în care să fii găsit! Saul avusese multe oportunităţi. Începutul domniei sale a fost binecuvântat cu lumina prezenţei lui Dumnezeu şi cu sfatul şi suportul profetului. Cu toate acestea, privilegiile sale sunt nimic comparativ cu acelea ale oamenilor de astăzi, cărora le este permis să audă Evanghelia lui Hristos vestită în auzul lor. Cât de grozav va spune Dumnezeu despre cei dintre noi: "lăsaţi-l!" (Osea 4:17).

Să ne întrebăm care ar fi fost sentimentele noastre dacă un astfel de mesaj ca cel transmis lui Saul ne-ar fi fost transmis nouă. Dacă de pe tărâmul morţii am auzi cuvintele: "mâine vei fi cu mine"? Credinciosul va spune cu încântare: "să fiu împreună cu Hristos, pentru că este cu mult mai bine" (Filipeni 1:23). Dar adeptul fotbalului sau iubitorul de teatru – ce ar spune ei? Dr. Johnson, o personalitate a Uttoxeter, a remarcat odată dupa vizitarea unui loc de distracţii: "Mi-a venit în inimă gândul că nu era acolo nici măcar unul în tot acel cerc strălucitor căruia să nu îi fie teamă să se ducă acasă şi să mediteze, dar că gândurile fiecărui individ de acolo ar fi produs suferinţă când erau singuri".

Când Saul a auzit de iminenta sa moarte, "a căzut îndată întins la pământ şi s-a temut foarte mult". Ne aducem aminte de Iacov când a aflat că trebuia să îl întâlnească pe acela împotriva căruia păcătuise: "Atunci Iacov s-a temut foarte mult şi s-a tulburat" (Geneza 32:7). Acum să remarcăm contrastul dintre aceştia şi apostolul Pavel. Viaţa lui a fost în primejdie pentru numele Evangheliei. Dar a fost el îngrozit? Din contră. "Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul" (2. Corinteni 5:8). Este atât de neobişnuit să găseşti oameni dornici să fie afară din trup (chiar cel rău a spus odată: "Tot ceea ce are omul dă pentru viaţa sa"), că suntem constrânşi să ne interesăm cu privire la temelia încrederii apostolului. Propriile sale cuvinte din Romani 5:8 ne spun tot ceea ce avem nevoie să cunoaştem despre aceasta: "Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.". Aici avem ceea ce, atunci când este cunoscut şi crezut, alungă din sufletul nostru toată teama morţii. Hristos a mers în moarte pentru noi, făcând astfel ispăşire deplină pentru tot păcatul şi vina noastră şi distrugând astfel puterea duşmanului odată pentru totdeauna.

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact