„Eu” și „păcatele mele” - rascumparare.ro

„Eu” și „păcatele mele”

de W. W. Fereday

"Şi pe mine, Tu m-ai păstrat în nevinovăţia mea şi m-ai aşezat înaintea Ta pentru totdeauna" – Psalm 41:12

"pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele" – Isaia 38:17

Este minunat că psalmistul putea spune, cu evidentă bucurie, "m-ai aşezat înaintea Ta pentru totdeauna". În mod firesc, niciun om nu doreşte să fie adus faţă în faţă cu Dumnezeu. Întreaga istorie umană dovedeşte aceasta. Adam şi soţia sa, imediat ce au fost conştienţi că au păcătuit, "s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu, în mijlocul pomilor grădinii". Cain, după crima sa îngrozitoare, "a ieşit de la faţa Domnului şi a locuit în ţara Nod, la răsărit de Eden". Iona, în încăpăţânarea sa, a fugit la Tars "departe de faţa Domnului". Scriptura abundă în exemple de oameni aduşi în prezenţă divină şi fiind apoi umpluţi de cea mai adâncă durere. Cazul lui Isaia (din Isaia 6) va fi un bun exemplu.

Aceasta este cu adevărat o condiţie foarte tristă dacă ne gândim la scopul şi ţelul pentru care omul a fost creat. Acest fapt este foarte bine exprimat la începutul Catehismului din Westminster. Întrebare: "care este scopul de căpătâi al omului?". Răspuns: "Scopul fundamental al omului este să îl glorifice pe Dumnezeu şi să se desfăteze în El pentru totdeauna".

Oamenii se dau înapoi din faţa ochiului atotcercetător al lui Dumnezeu. Aşa cum o spune şi Evrei 4:13: "Şi nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face". Există multe lucruri pe care le putem ascunde unii faţă de alţii şi chiar faţă de noi înşine, dar nu există niciun lucru ce nu poate fi ascuns de Dumnezeu.

Totuşi psalmistul spune cu entuziasm: "m-ai aşezat înaintea Ta pentru totdeauna". Pentru a înţelege aceasta trebuie să ne întoarcem puţin în cartea Psalmilor. În Psalmul 32, acelaşi scriitor spune: "Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!". Explicaţia Duhului Sfânt la acest verset se găseşte în Romani 4:6: "După cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea fără fapte". Acesta este primul pas pentru a fi fericit şi liber în prezenţa lui Dumnezeu. Dar pe ce bază dreaptă poate El să impute dreptate unui om dacă nu ţinem cont de fapte? Psalmul 40 răspunde. Acolo Îl auzim pe Fiul Întrupat spunând: "În jertfă şi dar de mâncare nu Ţi-ai găsit plăcerea […] Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!". Jertfa ispăşitoare de la Calvar, ce a înlăturat pentru totdeauna toate jertfele rânduielii levitice, Îl îndrepăţeşte pe Dumnezeu sa ierte şi să îndreptăţească în mod drept pe orice păcătos care crede în Isus. Cu siguranţă că psalmistul se găsea în dulceaţa îndreptăţirii când a scris versetul acesta: "Şi pe mine, Tu m-ai păstrat în nevinovăţia mea". Imaginaţi-vă un muritor adresându-se astfel Creatorului său! Este modul Vechiului Testament de a exprima adevărul din Romani 8:33: "Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. Cine este Cel care condamnă?".

Prin urmare există ceva de care trebuie scăpat mai înainte ca orice om să se poată bucura de Dumnezeu şi să fie în largul lui în prezenţa binecuvântată a lui Dumnezeu. Acel ceva este vina. Cât de minunat se contopesc cele două versete. "ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele" şi "pe mine, Tu […] m-ai aşezat înaintea Ta pentru totdeauna".

Psalmul 41 are în primul rând o referinţă cu privire la Domnul Isus Însuşi. El este înaintea feţei lui Dumnezeu – justificat, acceptat, în favoare şi dragoste veşnică. Harul divin L-a asociat cu mine, aşa că ceea ce Dumnezeu a făcut adevărat pentru Acel Om binecuvântat este adevărat şi pentru mine. Eu sunt "în El", acceptat în acceptarea Lui, bincecuvântat aşa cum El este binecuvântat şi iubit după cum El este iubit. Nu este de mirare ceea ce citim în Psalm 84:9: "priveşte faţa unsului Tău", adică a Hristosului Tău. Potrivit cu vrednicia pe care Dumnezeu o vede în El, astfel fiecare credincios este favorizat pentru totdeauna.

Să luăm aminte la cuvintele "înaintea Ta". Nu "înaintea tronului Tău". "Tronul" sugerează distanţa, iar "faţa" [în engleză, versetul este "m-ai aşezat înaintea feţei Tale"] sugerează cunoaşterea şi intimitatea. Adevăratul caracter este arătat în faţă. De-a lungul eternităţii, Dumnezeu va spune, despre perfecţiunile Lui celor răscumpăraţi ai Săi, iar noi vom învăţa ce fel de Dumnezeu este El şi cu cine avem a face. Psalmul 21:6 spune: "l-ai umplut de bucurie înaintea feţei Tale". Psalmul 27:4 descrie dorul adânc al inimii în această legătură: "Un lucru I-am cerut Domnului, pe acesta îl voi căuta: să locuiesc în casa Domnului toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să întreb despre El în templul Său".

"M-ai aşezat înaintea Ta pentru totdeauna". Primul om a început prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi, înainte ca păcatul să fi intrat, s-a bucurat de El potrivit cu capacitatea şi circumstanţele sale. Toate acestea le-a pierdut prin păcatul său. Dar Harul îl aşază pe cel ce crede în Isus pe o temelie cu totul nouă. Totul depinde acum de Cel de-al doilea Om învingător şi de ceea ce El a împlinit. Astfel totul este asigurat dincolo de posibilitatea pierderii sau lipsei. "Pentru totdeauna" este locul şi partea mea în favoarea şi dragostea lui Dumnezeu.

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact