Dragostea nu piere - rascumparare.ro

Dragostea nu piere

Dragostea nu va pieri niciodată...(1. Corinteni 13:8).

O mișcătoare întâmplare mi-a fost istorisită de un prieten, jurist de profesie, care pe vremuri mai îndepărtate, ca judecător, a fost în legătură cu o familie care avusese nefericirea să aibă printre membrii ei un ucigaș. Iată ce mi-a istorisit juristul:

„În scopul înlesnirii părinților unui ucigaș ca să-l mai poată vedea încă o dată în viață, înainte de a fi executat, le-am scris că puteau să vină într-o anume zi pentru o jumătate de oră în biroul meu. Nimeni, afară de mine, nu avea voie să fie de față la trista întâlnire. Sărmanii părinți au dat curs invitației mele. Încovoiați sub povara durerii și a rușinii în același timp, stăteau muți așteptând să-și revadă pentru ultima oară fiul. Cât de mare era durerea acelor părinți onorabili să vadă că fiul lor era un ucigaș! Ce trebuie să fi fost în inima lor, numai Dumnezeu știe.

Deodată ușa se deschise. Un gardian împinse pe condamnatul la moarte în birou și se retrase. După câteva clipe, fiul își ridică ochii spre părinți, scoase un țipăt de durere și izbucni într-un plâns cu hohote. M-am grăbit să-i dau un scaun căci altfel s-ar fi prăbușit la pământ. Mama trase scaunul mai aproape de fiul ei trecându-i cu dragoste brațul stâng în jurul gâtului, pe când cu cealaltă îl dezmierda ca și în anii copilăriei. Tatăl, bătrânul și cinstitul funcționar cunoscut în oraș, începu și el să-și mângâie fiul strângându-i mâna cu duioșie părintească.

N-am auzit nici un cuvânt de mustrare de pe buzele părinților zdrobiți de durere pentru fiul lor căzut atât de jos și care le înșelase speranțele și le sfărâmase inima. Nimic altceva decât cuvinte de mângâiere. Și eu? Nu puteam scoate un singur cuvânt în timp ce ochii mi se umpleau de lacrimi la vederea acelei scene pe care n-o voi uita niciodată. Adânc mișcat, îmi venea să mă plec înaintea acelor părinți, care păreau întruchiparea vie a frumosului verset din Scriptură: „Dragostea nu va pieri niciodată“.

O tăcere adâncă domnea în birou. Deodată, fiul se aplecă spre mama lui și îi șopti câteva cuvinte la ureche. «Ce a spus?», am întrebat eu. Mama îmi răspunse: «noi avem acasă o fotografie a familiei întregi și el mă roagă să o nimicesc pentru că nu se mai simte vrednic de a fi fiul nostru. Însă eu i-am răspuns: tu ești și vei rămânea pentru totdeauna fiul nostru!» Faptul că nici un cuvânt de reproș nu fusese rostit de sărmanii părinți îndurerați, a făcut ca inima nefericitului tânăr să fie zdrobită de tot.

Condamnatul a fost luat de gardieni, iar părinții au plecat acasă. Eram singur în birou. În inima mea a rămas întipărită impresia acelei neuitate priveliști deosebite. O astfel de dragoste părintească, cugetam în mine însumi, nu poate veni decât din niște inimi venite în atingere cu dragostea dumnezeiască, care încurajează sufletele în astfel de situații grele. Curând am aflat că așa stăteau lucrurile cu acei părinți. A doua zi, am primit o scrisoare din partea mamei pentru fiul lor. Am copiat scrisoarea în care se scria:

Scumpul meu Teo,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi am ajuns cu bine acasă. Scopul nostru nu este să-ți spunem durerea pricinuită de revederea cu tine în astfel de împrejurări. Dumnezeu, în mâinile Căruia te încredințăm, ne ajută să putem suferi această încercare. Voim numai să-ți spunem încă o dată: Du-te la Mântuitorul așa cum ești, căci nu este păcat atât de mare încât El să nu-l poată ierta. El îți va da și puterea de a ispăși, aici, ceea ce meriți, găsind în El, între zidurile temniței, eliberarea, iertarea și pacea. Gândește-te la tâlharul de pe cruce și întrebuințează zilele care ți-au mai rămas pentru a te pregăti să întâlnești pe Dumnezeu. Timpul acesta îți va fi spre binecuvântare. Roagă-te și pentru noi, după cum și noi ne rugăm pentru tine. Frații și surorile tale te salută cu nădejdea de a te vedea acolo sus. Cu inima foarte întristată, însă mângâiată de Dumnezeu, te îmbrățișează pentru ultima dată, cu mult drag, ai tăi părinți, care te iubesc.

Aici se încheie relatarea prietenul meu, juristul. Să nu uităm: Dragostea nu va pieri niciodată....

Ce cred eu despre acest articol

Am întrebări cu privire la acest articol
Contact