rascumparare.ro

Biblia

Iacov

Alege un capitol:


Capitolul 1

1. Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt în împrăştiere: Salut!

2. Socotiţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin felurite ispite,

3. ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic.

5. Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşează, şi i se va da;

6. dar să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc. Pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, dus de vânt şi aruncat încoace şi încolo;

7. pentru că, să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul:

8. este un om nehotărât în gândurile sale, nestatornic în toate căile lui.

9. Iar fratele dintr-o stare de jos să se laude în înălţarea lui,

10. şi bogatul în smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11. Pentru că a răsărit soarele cu arşiţa lui şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea înfăţişării ei a pierit: aşa şi bogatul se va veşteji în căile lui.

12. Ferice de omul care rabdă ispita, pentru că, după ce va fi încercat, va primi cununa vieţii, pe care a promis o Domnul celor care-L iubesc.

13. Nimeni, fiind ispitit, să nu spună: „sunt ispitit de Dumnezeu“, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de lucruri rele, şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

14. Dar fiecare este ispitit, fiind atras şi ademenit de propria lui poftă;

15. apoi pofta, după ce a zămislit, naşte păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce moarte.

16. Nu vă rătăciţi, preaiubiţii mei fraţi!

17. Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare.

18. El, potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim ca cele dintâi roade ale făpturilor Sale.

19. Aşa că, preaiubiţii mei fraţi, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie;

20. pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21. De aceea, lepădând orice necurăţie şi revărsare de răutate, primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele.

22. Fiţi dar împlinitori ai Cuvântului şi nu numai ascultători, înşelându-vă pe voi înşivă.

23. Pentru că, dacă cineva este ascultător al Cuvântului şi nu împlinitor, acesta seamănă cu un om care-şi priveşte faţa firească într o oglindă:

24. pentru că s-a privit pe sine şi a plecat şi a uitat îndată cum era.

25. Dar cine şi-a adâncit privirea în legea desăvârşită, aceea a libertăţii, şi a stăruit în ea, nefiind un ascultător uituc, ci un împlinitor cu fapta, acesta va fi fericit în lucrarea lui.

26. Dacă cineva gândeşte că este religios şi nu şi înfrânează limba, ci îşi amăgeşte inima, religia acestuia este deşartă.

27. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a se păstra neîntinat de lume.