rascumparare.ro


Mai - 2018
DuLuMaMiJo Vi
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Calendarul „Sămânța bună” 2012 - Editura GBV

Vineri, 18 Mai

„...Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.“
Iacov 4:6


Ce este mândria?

Mândria este îndumnezeirea eului omului. Cel mândru are o părere înaltă despre sine. El își atribuie dreptul la cinstea care aparține lui Dumnezeu și numai Lui. Acesta a fost păcatul lui Nebucadnețar, păcat care l-a coborât la nivelul animalelor. Valetul celui din urmă împărat al Germaniei spunea despre stăpânul său: „Dorea să fie centrul oricărei probleme. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut să fie în locul copilașului; cu ocazia unei căsătorii, în locul miresei și cu prilejul unei înmormântări, în locul defunctului.“

Mândria este caracterizată prin spiritul de independență față de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Adam. Adam și soția sa, în loc să fie dependenți de Dumnezeu, au dorit să fie ca El. Astfel, cel dintâi om a dus întreaga omenire la pierzare. Mândria nu suferă sentimentul de a fi îndatorată nici față de Dumnezeu, nici față de oameni. Mândria este o nesocotire a altora: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni... sau chiar ca vameșul acesta“ – iată vorbirea multor semeni! Mândria îi trece pe ceilalți muritori pe cel din urmă loc. Cel mândru se folosește de aproapele său ca de o pânză, pe care să-și proiecteze propria sa imagine, propria sa personalitate. Mândria este marele obstacol al oamenilor, ca să vină la Mântuitorul sufletelor.