rascumparare.ro


Octombrie - 2018
DuLuMaMiJo Vi
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031

Calendarul „Sămânța bună” 2012 - Editura GBV

Duminică, 26 Octombrie

„A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare.“
Marcu 14:33


Isus în Ghetsimani

Rămânem uimiți citind că Domnul Isus a fost mâhnit și înspăimântat. De altfel nu citim deloc că El S-ar fi temut. Fără teamă a mers înaintea dușmanilor. Nu i-a fost teamă nici de Irod, vulpea, nici de Pilat, nici de ceata înarmată trimisă de marii preoți care L-a prins în grădina Ghetsimani. Înaintea judecătorului Ponțiu Pilat a dat o mărturie bună. Dar în grădina Ghetsimani, El a fost înspăimântat din cauza păcatelor noastre pe care urma să le ia asupra Sa.

Odată cu păcatul a intrat și frica în lume. Adam s-a temut. Pentru că păcătuise, se temea de Dumnezeu (Geneza 3:10). De atunci oamenii au teamă. Ei nu mai scapă de ea. Tot mereu teama îi doboară pe oameni; ea nu menajează pe nimeni. Când Mântuitorul nostru S-a gândit că El trebuia să fie făcut păcat pentru noi, atunci S-a mâhnit foarte tare. Cuvintele profetului Iona pot fi transpuse aici cu privire la Mântuitorul nostru. Ele descoperă ceva despre simțămintele Domnului nostru în Ghetsimani. „Și totuși mă aruncasei în adânc, în inima mării, și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine“ (Iona 2:3).