rascumparare.ro


Iunie - 2018
DuLuMaMiJo Vi
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

Calendarul „Sămânța bună” 2012 - Editura GBV

Sâmbătă, 27 Iunie

„El (Isus) era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.“
Ioan 1:10


Ce preferă omul?

Începând cu neascultarea din grădina Eden, omul a decăzut într-o asemenea stare morală, încât nu a putut să-şi recunoască Creatorul atunci când Acesta a venit la el. Natura decăzută a omului găseşte în întuneric domeniul care îi convine. Omul nu numai că nu poate să se schimbe, dar el nici nu vrea. Omul a văzut lumina, dar a preferat întunericul: „ ...oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele“ (Ioan 3:19).

În Orient, când cineva bate la uşa unei case, cei care sunt înăuntru înainte de a deschide privesc printr-o deschizătură, făcută în acest scop, cine este persoana care bate. După ce au văzut-o, ei deschid sau nu, după cum le convine. Aşa a fost şi cu Lumina lumii – ISUS HRISTOS. Ei L-au văzut, dar n-au voit să-L primească. Despre ei, Mântuitorul putea spune: „Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări, pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu“ (Ioan 15:24).

În prezenţa unei astfel de stări, Dumnezeu nu a rămas fără răspuns. Dragostea Sa a oferit o mare şi unică şansă de salvare: Fiul Său. Cei care Îl vor primi pe Fiul Său ca Mântuitor vor fi aduşi la lumină, la viaţă. Te afli şi tu printre aceştia?

i totuși nu puteau să vadă sub efectul gazelor lacrimogene. Dintr-o dată, mulțimea tresări ca zguduită de un șoc electric. Fiecare spectator știa ce are de făcut: Afară! Numai afară! În momentul următor, mulțimea se înghesui spre ieșire, coborând spre tunelurile late de patru metri ce duceau sub tribune, afară în stradă. Fiecare dorea să-și salveze viața, să poată să respire, să fie liber. În acel vârtej, mulți au fost doborâți și călcați în picioare.

Însă urmă ceva îngrozitor. Ușile grele de metal de la capătul tunelurilor erau închise. Cu scurt timp înainte de terminarea jocului, portarii își părăsiseră posturile pentru a urmări ultimele minute ale meciului internațional și nu s-au mai putut întoarce prin mulțime. Val după val de oameni aproape înnebuniți se rostogolea spre ușile închise. Țipete disperate se distingeau fără a fi luate în seamă. Mulți se sufocau striviți sau călcați în picioare. În această catastrofă, cea mai mare din istoria fotbalului, și-au pierdut viața peste trei sute de oameni, iar numărul răniților a fost foarte mare. Ușile închise le-au blocat drumul spre viață și libertate. Să mori în fața ușilor închise este ceva îngrozitor. Să ne imaginăm disperarea acelor oameni!