rascumparare.ro


Septembrie - 2018
DuLuMaMiJo Vi
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Calendarul „Sămânța bună” 2012 - Editura GBV

Marți, 9 Septembrie

„Mai bine doi decât unul... căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!“
Eclesiastul 4:9-10


Pinul singuratic (2)

Într-o zi, pinul a cerut voie bunicului pădurii – un pin bătrân cu trunchiul gros, cu barbă lungă de licheni – să plece din locul unde se afla.

- Copile, copacul care-i singur în vârful muntelui se va clătina la orice vânt..., a grăit rar bătrânul.

L-au sfătuit şi părinţii, şoptind cu înţelepciune:

- Nicăieri nu-i mai bine ca lângă fraţii tăi, nicăieri nu-i mai bine ca în locul unde te-ai născut. Ploaia cade, vântul bate, nicio primejdie nu te paşte aici între noi.

Însă pinul nu a ascultat poveţele cele bune şi a plecat singur către vârful trufaş al muntelui. Iată-l acum sus pe creastă! De acolo, el vedea cel dintâi soarele! Ce mândru era de locul pe care îl ocupa acum! Privea spre fraţii săi cu nepăsare; mai mult decât atât, se ruşina că altădată a fost printre ei.

- Cum te simţi? strigau cei de jos.

Pinul cel singuratic nu le răspundea. Era prea sus, prea mândru pentru a sta de vorbă cu cei din vale.

- Să te ţii bine, când o să înceapă furtuna! striga gros şi bunicul, clătinându-şi cu îngândurare barba lui argintie de licheni, mâhnit în inimă de neascultarea celui mai tânăr dintre pini.